Friptura de pui asezonata cu leapsa

Zazuza o cearta pe Lady Io ca nu mai scrie nimic pe-aici. Si bine face! Cu ocazia asta, Lady Io a primit si teme:  sa isi stabileasca obiectivele pentru blog.

A, pai e simplu, vreau sa fiu mai tare ca Zoso, a ras Lady Io. Si totusi, serios, ce obiective are cu acest blog? E foarte simplu:

– sa publice retete simple, fara prea multe farafastacuri, care sa nu includa traditionalele ingrediente romanesti – supa de plic/ cub si „condimentele” imbogatite cu glutamat de la Knorr, Maggie si altii. Pentru ca mancarurile AU gust si fara cubulete magice;

– sa demonstreze ca nu mancarurile complicate fac gospodina/ gospodinul mai bun(a), ci gustul acestora;

– sa militeze pentru gatitul din placere.

Cam asta ar fi. Cine nu a primit inca leapsa este rugat sa o preia de indata si sa raspunda concis si la obiect: ce obiective ai cu blogul tau? Cum iti propui sa masori aceste obiective? ce termen ti-ai propus pentru atingerea lor?

Cu obiectivele in gand, Lady Io era sa uite sa va spuna ca a facut demult o friptura de pui la cuptor: a pus pulpe de pui dezosate, doi-trei catei de usturoi zdrobiti, condimente arabesti (coriandru, chimen, nucsoara, cardamom, cuisoare, fenicul si foaie de dafin), un pic de ulei de masline si un pic de apa.

A pus apoi vasul la cuptor, unde a lasat friptura sa se faca la un foc nu foarte mare. Din pacate, istoria nu pastreaza si fotografiile rezultatului, insa a ramas consemnat ca destinatarii mancarii au fost incantati. Probabil ca de aceea nici nu au apucat sa faca poze.

Pofta buna!

Friptura de porc cu sos de mustar

Lady Io nu mananca foarte des carne de porc. Insa intr-o zi i s-a facut pofta si a cumparat cateva felii.

A pregatit o marinata din mustar, zeama de lamaie, miere si un mixt de condimente arabesti numit 7 spices sau 7 pipere, cu care a uns bine de tot carnea si a lasat-o la marinat vreo 2 ore, in frigider.

A scos apoi carnea din frigider si a trantit-o, cu tot cu marinata, intr-o tigaie, unde a intors-o de pe o parte pe alta pana cand s-a facut.

Garnitura era si ea pregatita: paste de orez calite impreuna cu ceva legume. Rezultatul a fost aratos si gustos.

Pofta buna!

Doua salate

Lady Io este o mare amatoare de salate. Iata doua modele de salata care sa va dea idei.

Salata cu mozzarella

Se asemesteca rosii si ardei cu mozzarella proaspata si cu rucola. Neaparat trebuie adaugat busuioc – preferabil este cel proaspat, dar daca nu aveti, merge si cel uscat. Ii mai trebuie doar un pic de sare, de piper si de ulei de masline extravirgin. Combinatia aromelor este excelenta.

Salata cu bacon

Baconul taiat in bucatele mici se perpeleste in tigaie. Intre timp, in castronul de salata amestecam salata verde, spanac, ceapa, rucola si orice alte frunze (comestibile) mai avem la-ndemana.  Pregatim un sos foarte simplu: se bate un pic de ulei de masline cu zeama proaspata de lamaie si cu sare. Se pun si niscaiva plante aromatice. Se adauga bacon-ul, fara grasimea scursa in tigaie.

Pofta buna!

Slanina fiarta

Inainte de Craciun, Lady Io a avut pofta de niste slanina asa cum manca la matusa ei de la Brasov.

A cumparat asadar o bucatica de slanina (nu prea mare, era doar de pofta), pe care a uns-o bine cu sare si a lasat-o vreo doua ore. Apoi a curatat sarea de pe slanina, pe care a pus-o la fiert in apa deja fierbinte, in care a adaugat o capatana de usturoi, cateva boabe de ienibahar si cateva de piper, precum si pul biber (ardei rosu iute zdrobit) si o foaie de dafin, dar si o portie buna de vin alb. A fiert slanina pana cand aceasta a putut fi strapunsa cu furculita cu usurinta.

Apoi Lady Io a scos slanina si a lasat-o sa se raceasca, dupa care a gustat. Gustul? Desavarsit.
Aroma? Tot la fel.

Cu un pic de ceapa cu sare, gustarea a fost foarte apreciata.

Gata, de maine trecem la alimentatia bazata pe salata cu salata. Iar la desert salata 😀

Pana atunci, pofta buna!

Salade lyonnaise

In urma cu cateva luni Lady Io a descoperit Bistro Margot, un blog care nu vorbeste atat de mult despre mancare, cat despre senzatii. In plus, o face cu un farmec deosebit.

Cu entuziasm a descoperit eroina noastra reteta de salade lyonnaise, pe care a adaptat-o la ceea ce avea ea prin bucatarie.

Crutoanele din paine prajita au fost inlocuite cu crutoane din lipie libaneza, iar oaule au fost fierte in coaja. Insa rezultatul a fost acelasi: un deliciu pentru care trebuie sa-i multumim lui Margot.

Pofta buna!

Ce poti manca la Istanbul

Daca am reusit sa va fac curiosi cu fotografiile de la postarea anterioara, sa vorbim astazi putin despre acele mancaruri minunate pe care le-ati putut zari in aceste fotografii.

Partea cea mai buna la Istanbul este ca peste tot ai unde manca. Bine de tot. Puteti lua cu incredere mancare de la vanzatorii ambulanti. Am facut-o si eu, o fac si locuitorii orasului si toata lumea este fericita. Ba unii dintre acesti vanzatori de pe strada au renume si sunt cautati de clientii lor fideli.

Conceptul de fast-food trebuie sa se fi nascut initial in aceste parti. Micile restaurante fast-food si vanzatorii ambulanti iti servesc o masa copioasa intr-un minut. Din pacate, conceptul a degenerat in lumea noastra intr-un amestec de prajeli si grasimi deloc sanatoase. La Istanbul nu am vazut sa se vanda ceea ce noi numim shaorma cu cartofi prajiti, maioneza si muraturi. Carnea este amestecata cu legume proaspete, iar ceea ce le leaga este iaurtul. Sa va povestesc despre cateva dintre mancarurile care mi-au placut cel mai mult.

Kokoreç – este una dintre gustarile mele preferate. S-ar putea sa nu incante chiar pe toata lumea. Este vorba despre intestine de oaie/ miel amestecate cu alte organe si rotisate. Ulterior de maruntesc bine de tot si se mai perpelesc un pic, de data asta cu ardei si rosii. Li se adauga oregano si pul biber si apoi se pun in paine sau lipie.

Poti gasi mancarea aceasta la multe restaurante populare, dar si pe strada.

Mantı – coltunasi umpluti de obicei cu carne de oaie sau de miel, pusi intr-o mare de smantana peste care se presara menta.  Cu greu de poti opri din mancat. Noi i-am mancat la restaurantul jurnalistilor din Istanbul, un loc ce merita cu siguranta vizitat si apreciat.

Scoici umplute – Se vand pe strada, de obicei pe malul marii. Se mananca in picioare, langa vanzatorul care iti storce generos lamaie proaspata deasupra. Sau le poti comanda in unele restaurante.

Umplutura este alcatuita din orez foarte condimentat si carnea scoicii. Excelent!

Pilav – numele s-ar putea sa va spuna deja despre ce este vorba. Vanzatorii ambulanti si restaurantele fast-food vand orez gatit cu naut. Gustul este unul special, nu stiu cum il reusesc. Unii il vand cu piept de pui maruntit, altii cu salata proaspata deasupra. Una dintre cele mai bune si ieftine mancaruri pe care le poti lua de pe strada (2 lire o farfurie uriasa de pilav cu salata, am mancat doua persoane din ea si ne-am saturat. 2 lire inseamna un pic mai mult de 4 RON)

Pide – varianta turceasca de pizza, dar mult mai buna si mai sanatoasa. Este un aluat subtire peste care se pun tot felul de bunatati. De exemplu, cea din fitigrafie este cu carne de miel si multe legume. A fost atat de buna incat acum imi amintesc de ea cu o pofta nebuna.

Atat pentru azi. Sper ca v-am facut foame! Data viitoare intentionez sa va povestesc despre dulciuri, asa ca pregatiti-va! 🙂

Pui cu naut

Lady Io are o adevarata pasiune pentru naut in ultima vreme, ati remarcat?

Pentru aceasta mancare a folosit:

– piept de pui

– 7 spices (mix de condimente arabesti)

– ulei de masline extravirgin

– vin

– sare, piper, pul biber (ardei iute rosu zdrobit)

– ceapa si usturoi verde

– naut la conserva

Pieptul de pui a fost taiat in cubulete si apoi scufundat intr-o marinata alcatuita din ulei de masline, vin, condimente, usturoi verde. Puiul a fost lasat la marinat cam o ora in frigider.

Lady Io a calit cu apa si ulei ceapa verde, apoi a adaugat puiul cu tot cu marinata.

In timp ce puiul se face in tigaie, amestecat din cand in cand pentru a nu se lipi, Lady Io a fiert nautul cu condimente.

Finalul a fost unul fericit si gustos.

Pofta buna!

PS: Va invit sa cititi o noua cronica de restaurant pe Bucurestiul de vis: Divan, restaurant cu specific turcesc.

Gatim si chinezeste: pui cu sos dulce-acrisor

Hristos a inviat!

Postarea de mai jos are doua surse: obsesia lui Lady Io de a comanda de fiecare data de la restaurantele chinezesti acelasi fel de mancare, precum si o reteta care i-a adus acest fel de mancare la indemana, in propria bucatarie. Este vorba despre puiul cu sos dulce-acrisor.

Ingredientele folosite de Lady Io sunt urmatoarele (sunt ceva diferente fata de reteta originala)

– piept de pui

– 4-5 ardei capia

– 2 catei mari de usturoi

– pul-biber (ardei iute maruntit)

– condiment chinezesc – contine, conform etichetei, piper alb macinat, scortisoara macinata, fenicul, badian macinat (se pare ca este acelasi lucru cu anasonul stelat) si cuisoare macinate

– otet de orez (se gaseste in magazinele mari, la raionul de alimente exotice, tot acolo unde gasiti si orez de sushi),  poate fi inlocuit cu succes de otetul balsamic, asa cum recomanda Andrei Crivat in reteta originala

– ulei de masline extravirgin

– sare piper

Pieptul de pui a fost taiat in cubulete (nu va place la restaurantele chinezesti ca nu trebuie sa taiati carnea?) si pus la marinat cu otet de orez, ulei de masline si condimentul chinezesc mai sus amintit, plus sare si piper. Lady Io l-a lasat cam o ora, o ora si jumatate in frigider sa se marineze.

Ardeii kapia, impreuna cu usturoiul si cu pulbiber-ul au fost zdrobite cu mixerul.

A rezultat un sos rosu cu un gust deja fenomenal, pe care Lady Io l-a amestecat cu cateva linguri de otet de orez (numarul lingurilor depinde de gustul fiecaruia, cel mai bine e sa gustati) si cateva de zahar – la fel, numarul lor depinde de gustul fiecaruia, se pare ca reteta zice 8. Sosul astfel obtinut a fost fiert la foc mic pana cand s-a mai ingrosat.

Lady Io a scos apoi puiul din frigider si l-a trantit in tigaie cu tot cu marinata, apoi l-a perpelit bine pe toate partile.

Cand puiul a fost gata, Lady Io a pus in farfurie bucati de pui si a turnat deasupra sosul de ardei dulce-acrisor. De fapt, carnea folosita conteaza mai putin, sosul este minunat si poate fi folosit in multe combinatii.

Lady Io crede ca cea mai buna garnitura pentru aceasta mancare, in ton si cu originea ei, este orezul simplu fiert, sau cu legume.

Pofta buna!

Fatte

Lady Io este o mare iubitoare de mancaruri orientale. Cu cat sunt mai aromate, cu atat se bucura mai tare. Pentru ca a mancat de mai multe ori la restaurantele libaneze acest fel de mancare – cu carne si fara carne, a incercat sa faca si acasa fatte.

Pentru aceasta mancare este nevoie in primul rand de iaurt – cel mai bun pare sa fie cel de oaie si bivolita. Iaurtul se lasa intai la scurs, in sita, cel putin jumatate de ora (2 ore e si mai bine).

Mai avem nevoie si de tahina – pasta de susan. Se gaseste in macelariile si patiseriile cu specific arabesc sau turcesc, dar si in supermarketuri. Trebuie sa cautati raionul de produse orientale.

Absolut necesare sunt si semintele de pin. Se gasesc tot in macelariile si patiseriile arabesti, dar uneori si in supermarket, printre alune, nuci si alte bunatati. (eu am gasit la Real). Pentru aceasta mancare, ele trebuie putin prajite intr-o tigaie.

Mai avem nevoie si de lipie libaneza, usor de gasit cam in orice supermarket (de altfel, v-o recomand ca alternativa la painea obisnuita: nu are afanatori si potentiatori de aroma si puteti controla mult mai bine cantitatea de paine consumata).

Pentru aceasta reteta, lipa se taie in patratele si se prajeste usor in tigaie pentru a deveni crocanta. Reteta originala include prajirea lipiei in ulei. Puteti incerca, Lady Io nu este adepta prajelilor.

Mai e nevoie si de naut. Se gaseste gata fiert, in conserva sau in borcan. Este foarte bun si va scuteste de o gramada de treaba.

Optional, la aceasta mancare se adauga si carne. Lady Io a facut-o in ambele variante.

Pentru reteta cu carne, ea a folosit carne de vita taiata in cubulete:

Si acum prepararea propriu-zisa:

Carnea (pentru reteta cu carne) se perpeleste pe foc cu un pic de ulei de masline si 7 spices (mixt de condimente arabesti).

Apoi punem intr-un vas de ceramica/ sticla  nautul si carnea. Sau doar nautul daca nu avem chef de carne.

Deasupra punem iaurtul scurs, bine amestecat cu o lingura buna de tahina, sare si un catel-doi de usturoi.

Se pune in cuptor la foc mediu si se lasa 15-20 de minute.

Cand scoatem de la cuptor, presaram deasupra sumac (condiment usor de gasit in magazinele arabesti, are o aroma foarte placuta), semintele de pin si patratelele prajite de lipie. Mancarea este delicioasa si nu este deloc greu de facut.

PS: Lady Io a inaugurat o rubrica de cronica a unor restaurante bucurestene. Primul pe lista este Pinar, un restaurant turcesc.

Pui aromat cu iaurt

Lady Io a cumparat niste piept de pui si se intreba cum sa-l gateasca. Pana la urma, s-a gandit sa inventeze o reteta proprie.

In primul rand, a iesit in gradina si a cules cateva ierburi (gradina inseamna, de fapt, cateva ghivece de pe balcon): rozmarin, cimbru, busuioc, oregano si menta.

A taiat puiul cubulete si a turnat deasupra lui iaurt si verdeturile de mai sus, tocate marunt.

A amestecat bine si apoi a lasat tot amestecul la frigider circa doua ore, pentru ca aromele sa patrunda bine iaurtul si carnea.

Intr-o tigaie a pus un pic de ulei, ceapa si usturoi, pe care le-a calit putin, apoi a turnat deasupra puiul cu tot cu marinata. A mai pus un pic de sare, piper si pul-biber.

A amestecat bine si a pazit sa nu se lipeasca mancarea. Rezultatul a fost un pui fraged, foarte aromat si foarte gustos.

Lady Io nu exclude posibilitatea sa nu fi fost prima care s-a gandit la aceasta reteta. Insa pentru ca nu a citit-o sau auzit-o nicaieri, o considera creatie proprie.