Monthly Archives: Decembrie 2010

Merele si cascavalul

In urma cu cativa ani, Lady Io a invatat de la verisoara ei o reteta simpla si foarte simpatica: salata de mere cu cascaval. Merge de minune cand aveti invitati si sunteti in criza de timp.

Astfel, a invatat Lady Io sa ia cascaval afumat si sa-l taie in cubulete, sa-l amestece cu niste mere acrisoare, taiate tot cubulete, iar sosul poate fi, la alegere:

– maioneza

– ulei de masline batut cu zeama de lamaie, sare si piper

– mustar amestecat cu ulei de masline, miere si lamaie (merele trebuie sa fie in cazul asta cat mai acre).

Preparerea dureaza cateva minute, iar salata are un efect foarte placut asupra invitatilor, a observat Lady Io.

Pofta buna!

Figurine din turta dulce

Buna dimineata la Mos Ajun!

Reteta turtei dulci a ramas aceeasi pe care Lady Io a folosit-o si anul trecut, cu singura diferenta ca a pus zahar normal in loc de zahar brun. De data asta, Lady Io a avut si forme.

Cu toate astea, nu s-a putut abtine si s-a apucat si de modelat cateva figurine manual.

Ingredientele suplimentare au fost ciresele confiate (pentru zambet, nasuri si globuri), precum si ornamentele din ciocolata (pentru ochi si nasturi).

Va doresc Craciun fericit! Deja Mosu’ a trecut pe-aici si v-a lasat un cadou – filmuletul de mai jos.

Stelute de Craciun

De data aceasta nu este vorba despre turta dulce cu ghimbir (gingerbread), a carei reteta o gasiti aici, ci despre stelutele de Craciun despre care Lady Io a citit aici. Cum niciodata nu a dat gres urmand retetele lui Adi Hadean, de indata a purces la treaba.

Mai intai, Lady Io a scos un pachet de unt din frigider si l-a lasat afara, timp in care s-a dus la vanatoare de bradut. Cand a ajuns acasa, a amestecat pachetul de unt (plus inca o bucatica) cu 750 de grame de faina, 5 linguri de zahar, 3/4 de plic de praf de copt, 2 oua si doua linguri de smantana acra si un praf de sare. Coaja de lamaie a inlocuit-o cu coaja de portocala, care a dat o aroma excelenta stelutelor. Pe cand amesteca toate ingredientele, Lady Io si-a dat seama ca mai e nevoie de smantanta si a mai pus o lingura si inca un pic.

Dupa cele 10 minute recomandate de framantat, Lady Io a lasat coca sa se odihneasca si s-a apucat de prajit nuca, apoi de curatat nuca si zdrobit nuca, dar si de baterea spuma a unui albus de ou. Ceea ce a durat ceva mai mult, bineinteles, nu 10 minute. Dar asta nu a daunat cu nimic. din fericire.

Lady Io a intins apoi coca si a decupat formele.

Stelutele astfel obtinute ar trebui apoi trecute, numai pe o parte, prin albus si nuca macinata amestecata cu zahar. Dar albusul nu s-a lipit absolut deloc de steluta. Dupa ce a incercat la mai multe stelute sa puna albusul cu furculita pe aluat, Lady Io a renuntat, a considerat ca albusul e doar „lipiciul” care tine nuca si pur si simplu a umezit stelutele prin albus, apoi le-a trecut prin nuca zdrobita.

La un moment dat si-a dat seama ca a uitat sa amestece zahar in nuca, asa ca l-a pus ulterior, cand stelutele erau deja in tava.

Cuptorul era deja incalzit, asa ca Lady Io a pus tava cu stelute la cuptor si a trecut la formarea altor stelute. In total, 4 tavi de stelute. Pe primele le facuse, conform retetei, groase de 1 cm.

In timp ce in bucatarie se incalzea, coca devenea insa din ce in ce mai moale si stelutele tot mai deformate. Solutia a fost simpla: Lady Io a bagat coca la frigider pentru cateva minute.

Nu au lipsit nici alte aventuri, cum ar fi spargerea galbenusului atunci cand separa albusul de galbenus pentru spuma. Dupa care rasturnarea recipientului in care se afla albusul.

Totusi, rezultatul a fost mai mult decat multumitor.


La ultima tava de stelute s-a terminat si nuca, insa Lady Io si-a amintit ca are niste bombonele decorative de ci0ocolata.

Concluziile: stelutele sunt foarte gustoase si parfumate. Sunt si foarte frumusele, asa ca ii multumesc lui Adi Hadean pentru reteta. Cine stie, poate stelutele vor deveni o traditie si in casa lui Lady Io?

Salata de cartofi si pregatiri de Craciun

Sa incepem cu pregatirile:

– reteta de turta dulce a ramas aceeasi ca si anul trecut, pentru ca rezultatele nu au fost numai gustoase, ci si foarte haioase. Anul asta insa, Lady Io este pregatita si cu forme felurite, pe care are de gand sa le incerce zilele astea.

– pregatirea de Craciun se face si cu fapte bune, asa cum face Adela. Dupa ce a strans diverse lucruri pe care le-a dus copiilor de la Valea Plopului, acum se zbate sa stranga cate ceva pentru niste copii dintr-un orfelinat din Bucuresti. Detalii gasiti aici.

Bun, si acum sa vorbim despre salata de cartofi, numai buna pentru cei care postesc zilele astea.

In vreme ce cartofii fierbeau in coaja, Lady Io s-a apucat de spalat si taiat restul ingredientelor: castraveti, masline kalamata carora le-a scos samburii, ceapa rosie si ardei kapia.

La asemenea ingrediente, trebuia facut si un sos: Lady Io a pus intr-o ceasca ulei extravirgin de masline, otet balsamic, un pic de apa, sare, piper, ierburi de Provence (cimbru, rozmarin, oregano, busuioc) si a amestecat bine pana cand sosul a devenit omogen.

A turnat apoi sosul peste cartofii fierti curatati si taiati, deja amestecati cu restul ingredientelor.

Pofta buna!

 

Guest post: Bulgur by Miss Zebra

Lady Io nu s-a nascut invatata. A invatat de la mama ei sa fie deschisa la orice fel de mancare, sa incerce lucruri noi si sa fie creativa.

Asa ca astazi a invitat-o pe mama ei, Mizz Zebra, sa povesteasca putin despre cum se face bulgurul (grau zdrobit, se gaseste in magazinele turcesti/ arabesti). Iata ce a iesit:

Totul a inceput de la Pinar, restaurantul turcesc din Ghencea. Cand avem chef sa ne rasfatam cu mancare turceasca adevarata, acest restaurant este una dintre cele mai bune alegeri.
Intr-o zi, am dus-o acolo pe mama, care peste cateva luni va numara 92 de ani), gandindu-ne ca numai gustand mancarea turceasca, va intelege nostalgia care ne apuca din cand in cand pe Lady Io si pe mine si visam sa plecam din nou la Istanbul.
Mancarea invaluita de o adevarata simfonie de arome piparate si condimentate, arata tare apetisant in farfuriile uriase: frigarui de oaie, frigarui de pui, köfte, kebap, frumos rumenite, etalate pe mormane de bulgur rosiatic, rosii coapte, salata de ceapa, salata de rosii, ardei si ceapa, ardei iuti copti si mult, mult patrunjel.
Mama a fost incantata, dar ne-a declarat ca bulgur-ul a fost cel mai bun lucru pe care l-a mancat … si atunci, ne-am gandit ca am putea sa facem si noi sa ceva asemanator, asa ca am intrat la magazinul de  produse turcesti de langa restaurant si am cumparat, conform indicatiilor vanzatorului, materia prima speciala, adica pilavlik bulgur.

Si iata etapele marelui experiment:
Am adunat ingredientele: o cana de bulgur (pilavlic bulgur: un fel de grau dur, decorticat), o ceapa mare, trei ardei kapia rosii mari, o vanata mica, 5 rosii oparite si dezbracate de coaja(sau o cutie de rosii decojite) , doi catei de usturoi(optional), doua legaturi de patrunjel, ulei de masline, sare, piper, pasta de ardei iute si dulce (optional), pul biber (ardei iute rosu uscat turcesc).

Am pus o cana de bulgur intr-o cratita, cu apa calduta, ca sa se inmoaie.
Am tocat ceapa, am pus-o intr-o sita si am turnat peste ea un ibric mare de apa clocotita.
Am pus din nou la fiert apa in ibric, pentru ca sa o avem la indemana, in cazul in care vom avea nevoie la prepararea pilafului.
Ceapa oparita a fost pusa, impreuna cu 2-3 linguri de ulei de masline si un pic de sare, piper si un fir de bul biber intr-o tigaie, acoperita, pe foc mic, ca sa se caleasca, adica sa se inmoaie si sa devina translucida, fara a se inchide la culoare.
Precizez ca eu folosesc o tigaie de inox, cu diametrul de 24 cm si inaltimea de circa 7 cm, dotata cu un capac de sticla care o inchide aproape etans.
Cand ceapa s-a inmuiat, am adaugat ardeii capia tocati marunt , apoi vanata taiata si ea in cubulete mici. Cand toate aceastea s-au calit suficient, am adaugat rosiile si am lasat amestecul pe foc mic, ca se transforme in sos. Se poate adauga o lingurita de pasta de ardei (amestecat dulce si iute, dupa cat de condimentat vrem sa fie).
Am verificat daca amestecul este suficient de sarat si condimentat.
Intre timp, bulgurul a stat in apa calduta si s-a umflat (Atentie, creste destul de mult, la fel ca orezul la fiert). Am strecurat bulgurul si l-am pus in tigaie, pe foc si am inceput sa amestec cu grija pentru a nu zdrobi boabele, dar nici nu a permite amestecului sa se lipeasca de tigaie. Daca este necesar, se mai poate adauga ulei de masline si apa clocotita, dar fara a exagera, pentru ca bulgurul, stand in apa, a luat cam toata cantitatea de lichid de care are nevoie, la care se adauga sosul, iar amestecul nostru nu trebuie sa fie zemos.
Cand amestecul este fiert suficient (bobul de bulgur trebuie sa fie fiert, dar nu sa se zdrobeasca cu usurinta si amestecul trebuie sa fie aproape fara lichid), am amestecat in pilaful rezultat usturoiul zdrobit si patrunjelul taiat marunt (inclusiv cozile), si un praf de 7 piperuri, pentru o aroma orientala, am stins focul si am lasat bulgurul, fara capac, pentru ca sa se odihneasca nitel inainte de a-l manca.
Va asigur ca rezultatul a fost pe masura asteptarilor noastre, adica extrem de gustos.


Pofta buna!