Category Archives: turcisme

Friptura de pui asezonata cu leapsa

Zazuza o cearta pe Lady Io ca nu mai scrie nimic pe-aici. Si bine face! Cu ocazia asta, Lady Io a primit si teme:  sa isi stabileasca obiectivele pentru blog.

A, pai e simplu, vreau sa fiu mai tare ca Zoso, a ras Lady Io. Si totusi, serios, ce obiective are cu acest blog? E foarte simplu:

– sa publice retete simple, fara prea multe farafastacuri, care sa nu includa traditionalele ingrediente romanesti – supa de plic/ cub si „condimentele” imbogatite cu glutamat de la Knorr, Maggie si altii. Pentru ca mancarurile AU gust si fara cubulete magice;

– sa demonstreze ca nu mancarurile complicate fac gospodina/ gospodinul mai bun(a), ci gustul acestora;

– sa militeze pentru gatitul din placere.

Cam asta ar fi. Cine nu a primit inca leapsa este rugat sa o preia de indata si sa raspunda concis si la obiect: ce obiective ai cu blogul tau? Cum iti propui sa masori aceste obiective? ce termen ti-ai propus pentru atingerea lor?

Cu obiectivele in gand, Lady Io era sa uite sa va spuna ca a facut demult o friptura de pui la cuptor: a pus pulpe de pui dezosate, doi-trei catei de usturoi zdrobiti, condimente arabesti (coriandru, chimen, nucsoara, cardamom, cuisoare, fenicul si foaie de dafin), un pic de ulei de masline si un pic de apa.

A pus apoi vasul la cuptor, unde a lasat friptura sa se faca la un foc nu foarte mare. Din pacate, istoria nu pastreaza si fotografiile rezultatului, insa a ramas consemnat ca destinatarii mancarii au fost incantati. Probabil ca de aceea nici nu au apucat sa faca poze.

Pofta buna!

Guest post: Bulgur by Miss Zebra

Lady Io nu s-a nascut invatata. A invatat de la mama ei sa fie deschisa la orice fel de mancare, sa incerce lucruri noi si sa fie creativa.

Asa ca astazi a invitat-o pe mama ei, Mizz Zebra, sa povesteasca putin despre cum se face bulgurul (grau zdrobit, se gaseste in magazinele turcesti/ arabesti). Iata ce a iesit:

Totul a inceput de la Pinar, restaurantul turcesc din Ghencea. Cand avem chef sa ne rasfatam cu mancare turceasca adevarata, acest restaurant este una dintre cele mai bune alegeri.
Intr-o zi, am dus-o acolo pe mama, care peste cateva luni va numara 92 de ani), gandindu-ne ca numai gustand mancarea turceasca, va intelege nostalgia care ne apuca din cand in cand pe Lady Io si pe mine si visam sa plecam din nou la Istanbul.
Mancarea invaluita de o adevarata simfonie de arome piparate si condimentate, arata tare apetisant in farfuriile uriase: frigarui de oaie, frigarui de pui, köfte, kebap, frumos rumenite, etalate pe mormane de bulgur rosiatic, rosii coapte, salata de ceapa, salata de rosii, ardei si ceapa, ardei iuti copti si mult, mult patrunjel.
Mama a fost incantata, dar ne-a declarat ca bulgur-ul a fost cel mai bun lucru pe care l-a mancat … si atunci, ne-am gandit ca am putea sa facem si noi sa ceva asemanator, asa ca am intrat la magazinul de  produse turcesti de langa restaurant si am cumparat, conform indicatiilor vanzatorului, materia prima speciala, adica pilavlik bulgur.

Si iata etapele marelui experiment:
Am adunat ingredientele: o cana de bulgur (pilavlic bulgur: un fel de grau dur, decorticat), o ceapa mare, trei ardei kapia rosii mari, o vanata mica, 5 rosii oparite si dezbracate de coaja(sau o cutie de rosii decojite) , doi catei de usturoi(optional), doua legaturi de patrunjel, ulei de masline, sare, piper, pasta de ardei iute si dulce (optional), pul biber (ardei iute rosu uscat turcesc).

Am pus o cana de bulgur intr-o cratita, cu apa calduta, ca sa se inmoaie.
Am tocat ceapa, am pus-o intr-o sita si am turnat peste ea un ibric mare de apa clocotita.
Am pus din nou la fiert apa in ibric, pentru ca sa o avem la indemana, in cazul in care vom avea nevoie la prepararea pilafului.
Ceapa oparita a fost pusa, impreuna cu 2-3 linguri de ulei de masline si un pic de sare, piper si un fir de bul biber intr-o tigaie, acoperita, pe foc mic, ca sa se caleasca, adica sa se inmoaie si sa devina translucida, fara a se inchide la culoare.
Precizez ca eu folosesc o tigaie de inox, cu diametrul de 24 cm si inaltimea de circa 7 cm, dotata cu un capac de sticla care o inchide aproape etans.
Cand ceapa s-a inmuiat, am adaugat ardeii capia tocati marunt , apoi vanata taiata si ea in cubulete mici. Cand toate aceastea s-au calit suficient, am adaugat rosiile si am lasat amestecul pe foc mic, ca se transforme in sos. Se poate adauga o lingurita de pasta de ardei (amestecat dulce si iute, dupa cat de condimentat vrem sa fie).
Am verificat daca amestecul este suficient de sarat si condimentat.
Intre timp, bulgurul a stat in apa calduta si s-a umflat (Atentie, creste destul de mult, la fel ca orezul la fiert). Am strecurat bulgurul si l-am pus in tigaie, pe foc si am inceput sa amestec cu grija pentru a nu zdrobi boabele, dar nici nu a permite amestecului sa se lipeasca de tigaie. Daca este necesar, se mai poate adauga ulei de masline si apa clocotita, dar fara a exagera, pentru ca bulgurul, stand in apa, a luat cam toata cantitatea de lichid de care are nevoie, la care se adauga sosul, iar amestecul nostru nu trebuie sa fie zemos.
Cand amestecul este fiert suficient (bobul de bulgur trebuie sa fie fiert, dar nu sa se zdrobeasca cu usurinta si amestecul trebuie sa fie aproape fara lichid), am amestecat in pilaful rezultat usturoiul zdrobit si patrunjelul taiat marunt (inclusiv cozile), si un praf de 7 piperuri, pentru o aroma orientala, am stins focul si am lasat bulgurul, fara capac, pentru ca sa se odihneasca nitel inainte de a-l manca.
Va asigur ca rezultatul a fost pe masura asteptarilor noastre, adica extrem de gustos.


Pofta buna!

Falafel

Stiu ca va era dor de Lady Io, sper ca nu ati uitat-o. Lady Io nu are niciun fel de scuza pentru absenta nemotivata, asa ca o sa treaca direct la subiectul zilei, nu inainte de a va recomanda un film de exceptie.

Falafel-ul seface in felul urmator: se cumpara un plic cu praf de falafel de la supermarket 😀 (adica faina de naut cu diverse condimente arabesti). Se amesteca cu apa si se lasa o ora sa se umfle nautul, apoi se formeaza chiftelutele. In mod normal, se pun la prajit in ulei la fel ca orice chiftelute. numai ca Lady Io a inceput sa se cam fereasca de prajeala, asa ca a pus chiftelutele sa se faca in cuptor, intr-o tava acoperita cu hartie de copt. Au iesit foarte bune si deloc grase.

Intre timp, Lady Io a pregatit si cus-cus: l-a amestecat cu un pic de ulei de masline si apoi l-a acoperit cu apa fierbinte. L-a lasat cateva minute sa se inmoaie, in timp ce taia niste ardei rosu.  Cus-cusul trage in acelasi timp si apa, deci in mod normal nu ar trebui sa mai ramana apa deasupra lui. Daca a ramas, se scurge. In loc de apa puteti folosi zeama de la supa.

Lady Io a perpelit apoi cuscus-ul impreuna cu ardeiul rosu si cu amestecul de condimente 7 Spices intr-o tigaie pana cand a devenit lipicios (astfel incat se sa formeze bulgari de cus-cus)

Apoi Lady Io a pus pe farfurii cateva chiftelute, o lingura de cus-cus, una de ceapa taiata marunt, una de ardei verde taiat marunt si una de ardei rosu taiat marunt.  Se poate adauga orice fel de leguma. Amestectul de arome si gusturi este minunat.

Puteti incerca aceasta reteta in timpul postului care vine. Este hranitoare si gustoasa in acelasi timp.

Pofta buna!

* cus-cus se gaseste in supermarket-uri, preferatul lui Lady Io este cel de la Divella. Se poate inlocui cu graul zdrobit fin din magazinele turcesti.
* plicurile cu praf de falafel se gasesc in supermarket-uri (Mega Image, de exemplu) si in magazinele arabesti. Nu contin E-uri si alte mizerii, doar ingrediente naturale (cel putin asa scrie pe eticheta)
* 7 Spices sau 7 Pipere ( 😀 ) este un amestec de condimente arabesti extrem de parfumate. Daca va plac aromele mancarurilor arabesti, nu va veti mai putea lipsi de ele. Se gasesc in supermarket-uri (Mega Image, din nou, fara reclama platita) si in magazinele arabesti.

Salata de vinete de inspiratie greco-turceasca

Mult ii place lui Lady Io sa guste diverse bunatati cand este pusa la masa. Si mult i-au placut ei vinetele din Grecia si Turcia, preparate nu numai cu ulei si ceapa, ci si cu alte incantatoare ingrediente. Asa ca s-a decis sa faca incercari felurite care sa o conduca pe firul amintirilor direct pe malul unei mari indepartate.

Vinetele au venit gata coapte. Lady Io s-a pregatit sa le primeasca asa cum se cuvine: cu rosii decojite si taiate marunt, cu ardei taiati in cubulete, ceapa verde si rosie, o crenguta de busuioc proaspat si usturoi.

Vinetele au fost tocate marunt, nu cu robotul de bucatarie, ci cu cutitul, frecate cu ulei extravirgin de masline, sare si piper.

Iar apoi au fost amestecate cu ingredientele proaspete de mai sus. Iata ce a iesit:

O bunatate. Pofta buna!

Turkish delight

Turkish delight este numele generic sub care se vinde celebrul rahat turcesc. Umplut cu nuca si fistic, aromat cu rodii si trandafiri, amestecat cu diverse alte bunatati, rahatul turcesc este probabil cel mai bine vandut produs turistic.

Totusi, rahatul este doar o mica parte din arta deosebita a dulciurilor pe care le poti gasi in Turcia.

Priviti putin ciocolata din fotografia de mai jos. Este probabil una dintre cele mai bune ciocolate pe care le-a mancat Lady Io vreodata. Si a mancat ceva ciocolata la viata ei…

Ciocolata cu lapte este acompaniata de fistic zdrobit amestecat cu zahar caramelizat. Gustul… pe masura aspectului.

Baclavalele, kadayful, tulumbele si alte prajiturele umplute cu nuca sau cu fistic si insiropate – le gasesti in magazinele de specialitate, care sunt foarte dese, dar se vand si pe strada de catre vanzatorii ambulanti. Nuca si fisticul sunt maruntite perfect, nu contin coji, iar gustul final este … nu cred ca exista un cuvant care sa exprime suficient.

Nu stiu cat de des ati mancat in Romania astfel de minunatii umplute cu fistic. Sunt bune cele cu nuca, mai ales daca le cumparam de la turci/ arabi, dar nu se gasesc prea des cele cu fistic. Sunt dementiale. Geniale. Daca exista un fan-club al fisticului, Lady Io este gata sa se inscrie in el.

Dar deserturile pe baza de lapte? Nu te poti opri din mancat. Fie ca este vorba despre Sütlaç – orez cu lapte sub forma unei budinci puse la cuptor –  sau ca este keşkül – crema de lapte cu migdale -, deserturile acestea sunt ce se poate face mai bun din lapte.

In  Buyukada, insula cea mai mare dintre Inslele Printilor (de altfel, asta si inseamna Buyukada – Insula cea mare), un desert specific acestui loc ne-a incantat: gogosi cu miere si scortisoara. Lady Io si Miss Zebra le-au mancat pe vaporul cu care se intorceau spre Istanbul.

Serbatul pe bat a fost o surpriza intalnita in Turnul Feciorei. Cu multe arome si cu un vanzator peste masura de simpatic, a fost un desert venit intr-un moment cat se poate de potrivit.

Urmatoarea pe lista va va ridica sprancenele in semn de adanca mirare.

Un desert cu piept de pui? Dupa indelungi chibzuinte si framantari si dupa ce suspectase ca turcii putin cunoscatori engleza au incurcat pieptul de pui cu nautul Lady Io s-a hotarat sa incerce totusi tavuk göğsü.

Ei bine, desertul acesta nu este rau… dar nu se poate spune ca a fost preferatul lui Lady Io.

Exista si un desert preferat, bineinteles. Lady Io este innebunita dupa Aşure – numita si budinca lui Noe. Este un desert care are la baza grau si multe, multe fructe. Este absolut minunat.

Aici se incheie periplul nostru culinar prin Istanbul. Sper ca v-am facut pofta de o excursie pana acolo.

Si un cadou: un filmulet in care vedem cum se fac baclavalele. Vorbaria trebuie ignorata, imaginile insa fac cat toate cuvintele pe care nu le intelegem:

Ce poti manca la Istanbul

Daca am reusit sa va fac curiosi cu fotografiile de la postarea anterioara, sa vorbim astazi putin despre acele mancaruri minunate pe care le-ati putut zari in aceste fotografii.

Partea cea mai buna la Istanbul este ca peste tot ai unde manca. Bine de tot. Puteti lua cu incredere mancare de la vanzatorii ambulanti. Am facut-o si eu, o fac si locuitorii orasului si toata lumea este fericita. Ba unii dintre acesti vanzatori de pe strada au renume si sunt cautati de clientii lor fideli.

Conceptul de fast-food trebuie sa se fi nascut initial in aceste parti. Micile restaurante fast-food si vanzatorii ambulanti iti servesc o masa copioasa intr-un minut. Din pacate, conceptul a degenerat in lumea noastra intr-un amestec de prajeli si grasimi deloc sanatoase. La Istanbul nu am vazut sa se vanda ceea ce noi numim shaorma cu cartofi prajiti, maioneza si muraturi. Carnea este amestecata cu legume proaspete, iar ceea ce le leaga este iaurtul. Sa va povestesc despre cateva dintre mancarurile care mi-au placut cel mai mult.

Kokoreç – este una dintre gustarile mele preferate. S-ar putea sa nu incante chiar pe toata lumea. Este vorba despre intestine de oaie/ miel amestecate cu alte organe si rotisate. Ulterior de maruntesc bine de tot si se mai perpelesc un pic, de data asta cu ardei si rosii. Li se adauga oregano si pul biber si apoi se pun in paine sau lipie.

Poti gasi mancarea aceasta la multe restaurante populare, dar si pe strada.

Mantı – coltunasi umpluti de obicei cu carne de oaie sau de miel, pusi intr-o mare de smantana peste care se presara menta.  Cu greu de poti opri din mancat. Noi i-am mancat la restaurantul jurnalistilor din Istanbul, un loc ce merita cu siguranta vizitat si apreciat.

Scoici umplute – Se vand pe strada, de obicei pe malul marii. Se mananca in picioare, langa vanzatorul care iti storce generos lamaie proaspata deasupra. Sau le poti comanda in unele restaurante.

Umplutura este alcatuita din orez foarte condimentat si carnea scoicii. Excelent!

Pilav – numele s-ar putea sa va spuna deja despre ce este vorba. Vanzatorii ambulanti si restaurantele fast-food vand orez gatit cu naut. Gustul este unul special, nu stiu cum il reusesc. Unii il vand cu piept de pui maruntit, altii cu salata proaspata deasupra. Una dintre cele mai bune si ieftine mancaruri pe care le poti lua de pe strada (2 lire o farfurie uriasa de pilav cu salata, am mancat doua persoane din ea si ne-am saturat. 2 lire inseamna un pic mai mult de 4 RON)

Pide – varianta turceasca de pizza, dar mult mai buna si mai sanatoasa. Este un aluat subtire peste care se pun tot felul de bunatati. De exemplu, cea din fitigrafie este cu carne de miel si multe legume. A fost atat de buna incat acum imi amintesc de ea cu o pofta nebuna.

Atat pentru azi. Sper ca v-am facut foame! Data viitoare intentionez sa va povestesc despre dulciuri, asa ca pregatiti-va! 🙂

Istanbul

Lady Io spera ca o veti ierta pentru absenta prelungita. Si in semn de impacare, va aduce plocon de la inalta poarta fotografii cu minunate capodopere.


Aflati de aici aventurile lui Lady Io cu CFR-ul si cum a reusit sa ajunga in cele din urma la Istanbul.